Advertoriale

        Există un pericol care bate la ușa creștinismului nostru cel de toate zilele, anume separarea. Suntem tentați să ne separăm de cei care cred diferit sau de cei care au altă identitate confesională decât cea pe care o avem noi. Creștinii însă, prin natura chemării lor nu trebie să fie membri ai unei societăți secrete numite biserică, ci parte a acestei lumi. Constat că cea mai mare parte a timpului o petrecem în societate: la locul de muncă, la cumpărături, în parc cu copiii și exemplele pot continua. Suntem doar prezenți sau Hristos ne-a dat un rol în această poveste?                 

      Responsabilitatea care se află pe umerii ucenicilor lui Hristos este uriașă! „Duceți-vă în toată lumea și faceți ucenici” (Marcu 16:15) spunea Mântuitorul celor în care s-a investit pe Sine în timpul slujirii Sale. Constatăm așadar că mediul de lucru al ucenicilor este lumea, în care se află oameni care nu îl cunosc pe Dumnezeu, oameni care au nevoie de un crâmpei de lumină în mijlocul întunericului și care așteaptă o speranță în mijlocul haosului. 

      Putem fi instrumente ale harului doar dacă suntem ceea ce Hristos a intenționat să fim, respectiv sare și lumină. „Voi sunteți sarea pământului” și „Voi sunteți lumina lumii” sunt expresiile folosite în raport cu cei care se numesc creștini. Aceștia sunt descriși prin 2 resurse indispensabile vieții: sarea și lumina! Reiese de aici următorul adevăr: creștinii sunt un factor de echilibru în această lume, într-un context în care pare că busola moralității nu mai arată drept și oamenii nu mai au verticalitate.

     Doar datorită unei trăiri apropiate de modelul lăsat de Hristos și cerut ucenicilor, a putut Pavel să spună: „călcați pe urmele mele” (1Corinteni 1:11). Dacă urmele noastre nu sunt urmele harului și ale neprihănirii, oamenii nu au de ce să ne urmeze. Dacă e diferență între ce spunem și ce facem, ne-am pierdut puterea de a săra, iar lumina nu mai oferă direcție celor din jur!

     Fii un creștin implicat! Implică-te în societate, contribuie la dezvoltarea ei; fii sare și lumină astfel încât oamenii „să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:16)

pastor Silviu Mut

În perioada 22-29 ianuarie 2017, Biserica Penticostală „Noua Speranță” Zalău sărbătorește 20 de ani de existență! În acest interval de timp în fiecare seară începând cu orele 18.00 vor avea loc întâlniri frățești în care va fi vestit Cuvântul Domnului! Se vor cânta cântări de laudă și se vor face rugăciuni! Vrem în felul acesta să aducem mulțumire Domnului pentru marele har de care ne-a făcut parte prin construirea acestui locaș de închinare cât și pentru liniștea, pacea și binecuvântările cu care ne-a însoțit până aici!
Chemăm pe această cale toți fiii bisericii de aproape sau de departe, din Romînia sau din diaspora să fie împreună cu noi la această sărbătoare!
Vă așteptăm cu drag!

Biserica penticostală „Noua Speranță” Zalău
Păstor Mocan Valerian

(Transcriere a discursului rostit cu ocazia protestului în favoarea familiei Bodnariu)

Am să încep prin a spune un lucru pe care toți de aici îl știm dar care în ultimul timp s-a relativizat foarte mult. Dumnezeu este întemeiatorul și susținătorul familiei. Cum scrie în cartea Sfântă, Dumnezeu a unit împreună un bărbat și o femeie într-un legământ de căsătorie apoi i-a binecuvântat cu copii și a dat porunca: „Ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.” De-a lungul timpului am auzit de tot felul de despărțiri, iar de când cu Barnevernet am aflat că un ONG poate să îți smulgă copiii din brațe și să îi ofere spre creștere altcuiva.

Cine poate iubi un copil mai mult decât părinții lui? Nimeni! Poate o familie de străini să fie mai bună decât familia biologică? Nu poate! Poate statul să se ocupe mai bine decât poate familia? Niciodată! Și totuși, sfindând pe Dumnezeu și legile Lui, nepăsându-le de durerea și lacrimile părinților, trecând ușor peste traumele zilnice ale copiilor, închizându-și ochii și astupându-și urechile la valurile de solidaritate mondială cu familia Bodnariu, Barnevernet merge mai departe.

E drept că între timp un judecător a pronunțat o decizie, prin care mezinul Ezekiel a revenit în familie dar este o decizie provizorie, verdictul pentru familia Bodnariu se va da la finalul lunii mai! Să ne rugăm, să sperăm, să protestăm! Să clarificăm ceva: Norvegia este foarte bogată dar putredă! La ultima hotărâre nebunească din urmă cu aproximativ 10 zile în cadrul bisericii protestante – cea mai mare confesiune din Norvegia s-a decis cu o majoritate zdrobitoare acceptarea căsătoriilor între persoane de același sex.

Ați auzit bine: Biserica! Societatea o făcuse înainte! La fel ca în alte țări! Este un atac pe față la adresa lui Dumnezeu și a legilor Sale! Biblia afirmă că Dumnezeu urăște lucrul acesta! Să mai clarificăm ceva, care ține nu doar de peisajul românesc! Dumnezeu nu iubește nici lemnul, nici fierul, nici spațiile mici, nici catedralele mari, Dumnezeu iubește omul: „Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omenești ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile.” (Faptele Apostolilor 17:24,25)

Este adevărat că omul care strică multe din poruncile lui Dumnezeu, este înclinat să ofere lui Dumnezeu lemn, fier, argint, aur, dar El dorește altceva: el dorește inima omului. (Apocalipsa 3:20) Dumnezeu bate la ușa fiecărui om: El vrea să intre. El bate cu respect și așteaptă ca omul să deschidă. De aici înainte este lucrarea Lui. Desigur, (pentru corectitudine biblică) știu că ușa amintită mai sus este ușa unei biserici și este surprinzător că pe când înăuntru este închinare și sunt slujbe, Dumnezeu este afară! Și ei nici măcar nu știau! Așa era în Laodiceea! Să nu fim ipocriți. Multe lucruri din bisericile noastre îl împing pe Dumnezeu afară din ele, îl elimină din slujbele noastre, ca de exemplu: avorturile, divorțurile, căsătoriile! Acceptate tacit, tolerate sau acoperite de Biserică! Barnevernetul ne fură copiii, divorțul ni-i distruge, avortul ni-i omoară! Noi nu avem Barneveret – încă, dar avem avorturi și divorțuri sub mască creștină! Este vremea să fim de partea lui Dumnezeu, altfel relele vor veni peste noi în cascadă și singuri nu le vom putea face față! Unitatea noastră creștină afirmată zilele acestea se cere a fi nu doar punctuală ci și diversă!

Așa să ne ajute Dumnezeu.
Păstor Valer Mocan

Cincizecimea în Ierusalim, în Cezareea, în casa și în inima ta

Cincizecimea a fost la început o sărbatoare.Ea a fost poruncită de Dumnezeu, așezată între celelalte sărbători întotdeauna la 50 de zile de la sărbatoarea Paștelor și având un caracter veșnic- „… acesta este o lege veșnică pentru urmașii voștri în toate locurile în care veți locui.”(Levitic 23:21)Ca o particularitate, această sărbatoare aduce aminte de lucrurile „legănate”(snop legănat, pâini legănate, dobitoace legănate)

Cincizecimea a fost apoi o „împlinire profetică”.În Faptele Apostolilor 2 ne este arătată împlinirea profetică ce anunțase pogorârea Duhului Sfânt. Ceva nemaivăzut, nemaiîntâlnit, o dimensiune nouă a unei lucrări anticipate. Împlinirea profetică a marcat ZIUA DE NAȘTERE A BISERICII. Avem aici vorbire în limbi, umplere cu Duhul Sfânt-„Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi după cum le da Duhul să vorbească” (Fapte 2:4) și o manifestare ciudată ( legănare?? vs. v.13 ). În cuvântul lui, apostolul Petru clarifică lucrurile și menționează că acum se împlinește profeția lui Ioel.

Cincizecimea a fost în al treilea pas o revărsare de Duh în Cezareea. Cincizecimea neamurilor, cum spun unii. În intimitatea casei lui Corneliu, cu apostolul Petru din nou „actor principal” Duhul Sfânt coboară și peste neamuri. Ce prăpastie era între iudei și neamuri și ce punte a pus peste prăpastia aceasta Dumnezeu!!! Cu adevărat, „Dumnezeu nu este părtinitor.” (Fapte 10:34)

Cincizecimea apoi a fost experința multora, individual sau în grup, Duhul Sfânt a coborât peste oameni împlinind promisiunea Domnului Isus (Ioan 16:7). Exemplele cunoscute din Scripturi: Fapte19:2 – ucenicii din Efes, Fapte 9:17- Saul din Tars, urmate apoi de alte și alte exemple contemporane care confirmă că Cincizecimea poate fi și experiența ta.

Profeția lui Ioel este valabilă. Dumnezeu este același, Duhul Sfânt încă împuternicește oameni pentru slujire. Suntem, putem spune, în vremea “Duhul Sfânt în viața ta”, pentru că oricine cere capătă, cine caută găsește și celui ce bate i se deschide.

Tu ce faci?

Biserica, lucrarea lui Dumnezeu de pretutindeni, slujirea în orice formă și orice slujitor au nevoie stringentă de călăuzirea și împuternicirea Duhului Sfânt. Să trăim cântând: Doamne, mai vreau Rusalii*, pentru că promisiunea spune că Duhul Sfânt va fi cu noi și în noi în veac.
(*Rusalii = o altă denumire pentru aceiași sărbătoare)

Pastor Valer Mocan