Susținerea valorilor familiei din perspectivă biblică

(Transcriere a discursului rostit cu ocazia protestului în favoarea familiei Bodnariu)

Am să încep prin a spune un lucru pe care toți de aici îl știm dar care în ultimul timp s-a relativizat foarte mult. Dumnezeu este întemeiatorul și susținătorul familiei. Cum scrie în cartea Sfântă, Dumnezeu a unit împreună un bărbat și o femeie într-un legământ de căsătorie apoi i-a binecuvântat cu copii și a dat porunca: „Ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.” De-a lungul timpului am auzit de tot felul de despărțiri, iar de când cu Barnevernet am aflat că un ONG poate să îți smulgă copiii din brațe și să îi ofere spre creștere altcuiva.

Cine poate iubi un copil mai mult decât părinții lui? Nimeni! Poate o familie de străini să fie mai bună decât familia biologică? Nu poate! Poate statul să se ocupe mai bine decât poate familia? Niciodată! Și totuși, sfindând pe Dumnezeu și legile Lui, nepăsându-le de durerea și lacrimile părinților, trecând ușor peste traumele zilnice ale copiilor, închizându-și ochii și astupându-și urechile la valurile de solidaritate mondială cu familia Bodnariu, Barnevernet merge mai departe.

E drept că între timp un judecător a pronunțat o decizie, prin care mezinul Ezekiel a revenit în familie dar este o decizie provizorie, verdictul pentru familia Bodnariu se va da la finalul lunii mai! Să ne rugăm, să sperăm, să protestăm! Să clarificăm ceva: Norvegia este foarte bogată dar putredă! La ultima hotărâre nebunească din urmă cu aproximativ 10 zile în cadrul bisericii protestante – cea mai mare confesiune din Norvegia s-a decis cu o majoritate zdrobitoare acceptarea căsătoriilor între persoane de același sex.

Ați auzit bine: Biserica! Societatea o făcuse înainte! La fel ca în alte țări! Este un atac pe față la adresa lui Dumnezeu și a legilor Sale! Biblia afirmă că Dumnezeu urăște lucrul acesta! Să mai clarificăm ceva, care ține nu doar de peisajul românesc! Dumnezeu nu iubește nici lemnul, nici fierul, nici spațiile mici, nici catedralele mari, Dumnezeu iubește omul: „Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omenești ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile.” (Faptele Apostolilor 17:24,25)

Este adevărat că omul care strică multe din poruncile lui Dumnezeu, este înclinat să ofere lui Dumnezeu lemn, fier, argint, aur, dar El dorește altceva: el dorește inima omului. (Apocalipsa 3:20) Dumnezeu bate la ușa fiecărui om: El vrea să intre. El bate cu respect și așteaptă ca omul să deschidă. De aici înainte este lucrarea Lui. Desigur, (pentru corectitudine biblică) știu că ușa amintită mai sus este ușa unei biserici și este surprinzător că pe când înăuntru este închinare și sunt slujbe, Dumnezeu este afară! Și ei nici măcar nu știau! Așa era în Laodiceea! Să nu fim ipocriți. Multe lucruri din bisericile noastre îl împing pe Dumnezeu afară din ele, îl elimină din slujbele noastre, ca de exemplu: avorturile, divorțurile, căsătoriile! Acceptate tacit, tolerate sau acoperite de Biserică! Barnevernetul ne fură copiii, divorțul ni-i distruge, avortul ni-i omoară! Noi nu avem Barneveret – încă, dar avem avorturi și divorțuri sub mască creștină! Este vremea să fim de partea lui Dumnezeu, altfel relele vor veni peste noi în cascadă și singuri nu le vom putea face față! Unitatea noastră creștină afirmată zilele acestea se cere a fi nu doar punctuală ci și diversă!

Așa să ne ajute Dumnezeu.
Păstor Valer Mocan